Language
Scris de Adrian Dumitrașcu
Publicat pe 21 Aprilie, 2025
Un om viu are tensiune în corp permanent?
Surse ale tensiunii în corpul uman:
1.Celulele și potențialul membranar
Fiecare celulă vie are o diferență de potențial electric între interiorul și exteriorul său, cunoscută sub numele de potențial de membrană. Aceasta este cauzată de distribuția inegală a ionilor (ex. sodiu, potasiu, clor, calciu).
Valoarea potențialului de repaus variază între -40 mV și -90 mV pentru majoritatea celulelor.
2.Activitatea neuronilor și impulsurile nervoase
Neuronii generează impulsuri electrice (potențiale de acțiune) care permit comunicarea între părți ale corpului. Acest proces este esențial pentru funcții precum gândirea, mișcarea și percepția senzorială.
3.Activitatea musculară
Contracțiile musculare sunt declanșate de impulsuri electrice generate în fibrele nervoase și transmise către mușchi.
4.Tensiunea bioelectrică globală
Corpul uman are un câmp electric slab la suprafața pielii și în interior. Acest lucru poate fi măsurat prin dispozitive precum electrocardiograma (ECG), electroencefalograma (EEG) sau electromiograma (EMG).
Funcționare normală: Aceasta este esențială pentru menținerea funcțiilor de bază ale organismului, cum ar fi contracțiile inimii, activitatea cerebrală și metabolismul celular.
Echilibrul ionic: Tensiunea indică echilibrul sănătos dintre ionii din corp și mediul înconjurător.
Indicator al sănătății: Modificările în semnalele electrice ale corpului pot indica afecțiuni, cum ar fi probleme cardiace, tulburări neurologice sau dezechilibre metabolice.
Așadar, un om viu are în permanență o anumită tensiune electrică în corp, iar aceasta este un semn vital al funcționării normale a organismului.
Daca ne referim la tensiunea musculara sau din fascie si la transmisia fortelor in corpul uman acesta menține permanent un anumit nivel de tensiune, numit și tonus muscular sau fascial, chiar și în repaus. Tensiunea este esențială pentru funcționarea eficientă a organismului.
Tonusul muscular: Chiar și în repaus, mușchii nu sunt complet relaxați. Ei mențin un nivel scăzut de contracție numit tonus muscular, reglat de sistemul nervos central (mai ales prin reflexe mediate de măduva spinării).
Tonusul este important pentru menținerea posturii, pregătirea pentru mișcare și susținerea articulațiilor.
Tensiunea fascială: Fascia, rețeaua de țesut conjunctiv care învelește și conectează mușchii, organele și alte structuri, joacă un rol central în distribuirea tensiunii și a forțelor mecanice.
Fascia poate stoca energie elastică (precum un arc) și o poate elibera în timpul mișcării, contribuind la eficiența biomecanică.
Stresul sau inflamațiile pot modifica tensiunea fascială, ducând la disfuncții sau dureri.
Transmisia forțelor: Forțele mecanice generate de mușchi sunt transmise prin tendoane, fascia și oase pentru a produce mișcarea.
Fascia nu doar transmite forțele, ci și le distribuie între structurile corpului, coordonând mișcarea într-un mod integrat.
Un exemplu clasic este lanțul kinetic, care ilustrează cum o mișcare generată într-o parte a corpului poate influența alte regiuni datorită conexiunilor fasciale.
Menținerea posturii: Corpul combate gravitația chiar și în poziții statice, iar mușchii și fascia sunt activate pentru a preveni colapsul.
Pregătire pentru mișcare: Tensiunea minimă de bază permite răspunsuri rapide la stimuli, cum ar fi evitarea unui pericol.
Eficiența mecanică: Fascia stocă energia în timpul mișcării, ceea ce ajută la reducerea consumului energetic.
Hiper- sau hipotonus:
Hipertonia (tensiune excesivă) poate duce la rigiditate, oboseală și dureri cronice.
Hipotonia (tensiune insuficientă) poate afecta stabilitatea și controlul motor.
Restricții fasciale: Fascialele pot deveni rigide din cauza stresului, traumatismelor sau lipsei de mișcare, ceea ce afectează transmisia forțelor și poate cauza disconfort.
Compensări posturale: Dacă o parte a corpului este dezechilibrată, alte structuri pot prelua excesiv tensiunea, ducând la probleme pe termen lung.
Așadar, tensiunea din mușchi și fascie este o parte esențială a funcționării corpului uman, fiind reglată în mod continuu pentru a permite stabilitate, mișcare eficientă și adaptabilitate. Aceasta poate deveni problematică dacă nivelul sau distribuția sa nu mai sunt optime.
Dar cand oamenii dorm, se pierde aceasta tensiune, ea dispare?
Nu, tensiunea din mușchi și fascie nu dispare complet nici atunci când dormim. Deși corpul intră într-o stare de relaxare profundă în timpul somnului, există întotdeauna un nivel minim de tensiune (tonus muscular de bază) care se menține, iar fascialele continuă să funcționeze ca un sistem de suport și transmisie a forțelor. Iată o explicație detaliată:
1. Tonusul muscular în somn:
Reducerea tonusului muscular: În timpul somnului, în special în etapele de somn profund și REM (Rapid Eye Movement), tonusul muscular scade semnificativ, dar nu dispare complet. Aceasta permite corpului să economisească energie și să se recupereze.
În faza REM (când visăm activ), tonusul scade la minim, iar mușchii scheletici sunt aproape complet relaxați pentru a preveni mișcări bruște care ar putea întrerupe somnul.
Mușchii esențiali rămân activi: Anumiți mușchi, cum ar fi cei implicați în respirație (diafragmul și mușchii intercostali) sau cei care mențin deschiderea căilor respiratorii (de exemplu, mușchii gâtului), rămân activi pentru a susține funcțiile vitale.
2. Tensiunea fascială în somn:
Fascia rămâne activă: Fascia nu „adoarme”. Chiar și în somn, ea continuă să transmită forțele mecanice, să susțină structurile corpului și să mențină o anumită tensiune pentru stabilitate.
Este important de reținut că fascialele funcționează ca o rețea continuă, conectând toate părțile corpului, iar acest sistem rămâne activ pentru a preveni „prăbușirea” posturii în timpul somnului.
3. Poziția corpului și distribuția tensiunii:
Postura în somn afectează tensiunea: În funcție de poziția în care dormim (pe spate, pe lateral, pe burtă), diferite părți ale corpului vor prelua mai multă tensiune.
De exemplu, o poziție inconfortabilă poate duce la acumularea de tensiune în anumite zone, cum ar fi gâtul sau spatele.
Eliberarea tensiunii: În timpul somnului, corpul profită de starea de relaxare generală pentru a „reseta” tensiunile acumulate în timpul zilei, dar nu le elimină complet.
4. Sistemul nervos și controlul tensiunii:
Reglarea tonusului muscular: Sistemul nervos autonom (mai ales partea parasimpatică) predomină în somn, reducând semnalele către mușchi și inducând relaxarea. Cu toate acestea, reflexele de bază și funcțiile vitale sunt menținute.
Tensiunea reziduală: Chiar și în somn, sistemul nervos menține un tonus muscular minim pentru a preveni colapsul complet al corpului (cum ar fi în poziția capului sau a trunchiului).
Deși tensiunea musculară și fascială se reduce semnificativ în somn, aceasta nu dispare complet. Corpul păstrează un nivel minim de tensiune pentru funcțiile esențiale și pentru a susține structura corpului în timpul repausului. Somnul este, totuși, un moment crucial pentru eliberarea tensiunilor excesive acumulate în timpul zilei și pentru regenerarea generală a țesuturilor.
Cum se traduce acest lucru în matematică? Poate fi vorba de rapoarte de tensiune între agoniști și antagoniști?!
Sigur că se poate! Prin utilizarea rapoartelor de tensiune între grupurile musculare, precum și prin analiza echilibrului mecanic, folosind concepte de biomecanică și fizică. Acest lucru este fundamental pentru înțelegerea coordonării și stabilității mișcărilor, precum și a posturii.
1. Rapoartele de tensiune între muschi: Mai mulți mușchi sunt responsabili pentru inițierea unei mișcări iar alți mușchi se vor opune acelei mișcări.
În poziția de repaus sau în timpul unei mișcări, aceste grupuri musculare lucrează împreună într-un raport de tensiune bine reglat, ceea ce asigură:
Rapoarte matematice:
Rapoartele de tensiune pot fi exprimate ca:
Ta
R= _____
Tant
unde "Ta" este tensiunea generată de agonist, iar Tant este tensiunea generată de antagonist.
În repaus sau postură statică, acest raport tinde spre echilibru (R≈1), dar în mișcare, raportul se modifică pentru a permite flexii sau extensii.
2. Echilibrul mecanic:
Echilibrul forțelor: Pentru a menține o articulație într-o anumită poziție (ex. cotul îndoit), suma forțelor generate de agonisti (Fa) și antagonisti (Fant) trebuie să fie egală cu forțele externe (Fe):
Fa + Fant = Fe
În somn sau repaus, aceste forțe sunt reduse, dar nu devin zero.
Momentele de forță: În mișcare, tensiunea musculară generează momente de forță în jurul articulației:
M = F ⋅ d
unde "F" este forța musculară și "d" este distanța de la punctul de aplicare al forței până la axa articulației.
Agoniștii și antagoniștii reglează momentele astfel încât mișcarea să fie controlată și fluidă.
3. Rețele fasciale și transmiterea forțelor:
Tensiunea distribuită prin fascie: În matematică, distribuția forțelor prin fascie, poate fi modelată folosind teoria tensorilor, care descrie modul în care forțele sunt transmise tridimensional.
De exemplu, un tensor de tensiune fascială poate fi scris ca:
Tij = σij +τij
unde "σij" reprezintă tensiunile normale (forțe perpendiculare pe suprafață), iar "τij" sunt tensiunile de forfecare (forțe paralele).
4. Dinamică și control motor:
Modele matematice ale controlului: Sistemul nervos central ajustează tensiunile musculare pentru a menține echilibrul. Acest proces poate fi modelat prin sisteme diferențiale care descriu interacțiunea dintre excitația neuronală (E) și tensiunea musculară (T):
dT
____ =k(E-T)
dt
unde "k" este o constantă ce descrie viteza de ajustare.
Stabilitate posturală: Stabilitatea poate fi analizată prin modelele de control al echilibrului, unde raportul dintre tensiunile musculare este menținut în limite optime pentru a preveni colapsul:
Tensiune actuala
S = ________________________________
Tensiune necesara pentru stabilitate
Stabilitatea este optimă când S≥1.
Concluzie:
Rapoartele de tensiune între grupuri de muschi, echilibrul forțelor și distribuția fascială pot fi descrise și analizate matematic folosind concepte din biomecanică, fizică și teoria tensorilor. Aceste modele explică cum corpul menține tensiunea minimă necesară pentru stabilitate și eficiență, chiar și în repaus sau somn.
Referințe:
